%20%23%20OT.gif0)
%20%23%20MM.gif)
Un prieten care m-a vizitat zilele trecute mi-a spus să am grijă că muncesc mult și că în ritmul ăsta mă paște un burnout.
Mi-am imaginat apoi cum ar fi reacționat bunicul meu dacă ar fi aflat de sindromul burnout. I s-ar fi părut o glumă proastă. Un moft al oamenilor dezorientați profesional. O scuză al unor leneși care muncesc că-i musai.
Culmea, acest burnout apare doar la oamenii din prima clasă a societății. Medici, avocați, ingineri, influenceri, tiktokeri, vedete, youtuberi. A, da, apare și la lucrătorii religioși: preoți, pastori, evangheliști și misonari. Mă uit oleacă în jur și-l văd pe fratele meu de exemplu. Are patru copii. Muncește ca un rob de vreo două zeci de ani. Nu-i ușor să crești patru copii. Concediile și le face în Ali-Baba, o dată pe an, pentru că locuiesc în Germania. Niciodată nu a avut vreun burnout. A fost epuizat? Da! A trebuit să-și schimbe locul de muncă pentru că nu făcea față? Da! Dar nu a avut niciodată "o ardere de tot" încât să ajungă spital. Exemplele pot continua.
Cel mai tare ma distrează lucrătorii religioși când se plâng de burnout. Bă, hai să fim profesioniști, pe cuvânt. Râde satana de noi. Cine e, mă, burnoutul ăsta? Când a apărut? Al cu fiu eu? Frați, surori mai are?
Sali Sabri
În psihologie, sindromul burnout sau sindromul epuizării profesionale reprezintă o stare de epuizare, atât fizică cât și psihică, care apare în special la persoanele a căror profesie implică o responsabilitate deosebită și interacțiuni frecvente cu oamenii. Apare tot mai frecvent în epoca modernă și conduce la scăderea performanțelor la locul de muncă, afectează relațiile cu cei din jur și calitatea vieții individului.
Termenul a fost introdus prin anii 70' de către psihologul Herbert Freudenberger, care în 1980 a publicat lucrarea Burn Out: The High Cost of High Achievement. What it is and how to survive it, în care descrie această tulburare.
Sindromul burnout se aseamănă cu depresia prin: tulburări de somn și de digestie, senzația de epuizare și de scădere a randamentului profesional, scăderea capacității de dialog și de interacțiune cu cei din jur, senzația de goliciune sufletească și că viața profesională invadează viața privată.
