%20%23%20OT.gif0)
%20%23%20MM.gif)
Un prieten care m-a vizitat zilele trecute mi-a spus să am grijă că muncesc mult È™i că în ritmul ăsta mă paÈ™te un burnout.
Mi-am imaginat apoi cum ar fi reacționat bunicul meu dacă ar fi aflat de sindromul burnout. I s-ar fi părut o glumă proastă. Un moft al oamenilor dezorientați profesional. O scuză al unor leneși care muncesc că-i musai.
Culmea, acest burnout apare doar la oamenii din prima clasă a societății. Medici, avocaÈ›i, ingineri, influenceri, tiktokeri, vedete, youtuberi. A, da, apare È™i la lucrătorii religioÈ™i: preoÈ›i, pastori, evangheliÈ™ti È™i misonari. Mă uit oleacă în jur È™i-l văd pe fratele meu de exemplu. Are patru copii. MunceÈ™te ca un rob de vreo două zeci de ani. Nu-i uÈ™or să creÈ™ti patru copii. Concediile È™i le face în Ali-Baba, o dată pe an, pentru că locuiesc în Germania. Niciodată nu a avut vreun burnout. A fost epuizat? Da! A trebuit să-È™i schimbe locul de muncă pentru că nu făcea față? Da! Dar nu a avut niciodată "o ardere de tot" încât să ajungă spital. Exemplele pot continua.
Cel mai tare ma distrează lucrătorii religioÈ™i când se plâng de burnout. Bă, hai să fim profesioniÈ™ti, pe cuvânt. Râde satana de noi. Cine e, mă, burnoutul ăsta? Când a apărut? Al cu fiu eu? FraÈ›i, surori mai are?
Sali Sabri
În psihologie, sindromul burnout sau sindromul epuizării profesionale reprezintă o stare de epuizare, atât fizică cât È™i psihică, care apare în special la persoanele a căror profesie implică o responsabilitate deosebită È™i interacÈ›iuni frecvente cu oamenii. Apare tot mai frecvent în epoca modernă È™i conduce la scăderea performanÈ›elor la locul de muncă, afectează relaÈ›iile cu cei din jur È™i calitatea vieÈ›ii individului.
Termenul a fost introdus prin anii 70' de către psihologul Herbert Freudenberger, care în 1980 a publicat lucrarea Burn Out: The High Cost of High Achievement. What it is and how to survive it, în care descrie această tulburare.
Sindromul burnout se aseamănă cu depresia prin: tulburări de somn și de digestie, senzația de epuizare și de scădere a randamentului profesional, scăderea capacității de dialog și de interacțiune cu cei din jur, senzația de goliciune sufletească și că viața profesională invadează viața privată.
