Mergând cu maÈ™ina încercam să surpind imagini din iadul Antakyei. L-am văzut pe acest om È™i m-am oprit.
După ce l-am salutat, l-am întrebat dacă-l pot ajuta cu ceva. "N-ai cu ce". I-am spus că am chestii în maÈ™ină. "Dă-le altora". Vorbea puÈ›in. Mai că mă gonea de lângă el. Insistent, cum sunt de fel, am căutat dialogul cu el. Am aflat că a stat sub dărâmături patru zile. "Cum e să stai față-n față cu moartea?". "Hai să-È›i spun o poveste" zice el.
"Într-o zi Napoleon fugea de niÈ™te inamici. A văzut un magazin È™i s-a ascuns acolo. După ce au trecut duÈ™manii, proprietarul care tocmai îl scăpase pe Napoleon, i-a pus aceeaÈ™i întrebare pe care mi-ai adresat-o È™i tu. Napoleon a devenit foarte supărat È™i le-a spus soldaÈ›ilor săi să-l împuÈ™te pe acest obraznic care a îndrăznit să-l întrebe aÈ™a ceva. L-au legat la ochi, s-au auzit câteva focuri de arme, È™i dintr-o dată, Napoleon s-a apropiat de acest om, i-a dezlegat ochii È™i i-a spus: Acum È™tii!"
N-am mai spus nimic. L-am îmbrățiÈ™at, i-am mulÈ›umit È™i am plecat.
Uneori cele mai impresionante lecții le luăm de unde nu ne așteptăm niciodată!
Sali Sabri



%20%23%20MM.gif)





