%20%23%20OT.gif0)
%20%23%20MM.gif)
Am mai semnalat și cu alte ocazii, dar cred că e necesar să fie subliniată suplimentar tedința BOR de a se poziționa în anii din urmă de partea societății civile și, totodată, critic față de autorități și față de puterea politică.
Mesajul implicit e acela că biserica nu mai este aliatul docil al statului, că, deși depinde de bani și sponsorizări din partea unor instituții de stat, nu tace atunci când se ivesc situații scandaloase. Evident, mai este mult până departe, e mai degrabă un exercițiu aflat la începuturi.
Un alt aspect este că biserica nu se mai poziționează doar pe temele tradițional conservatoare (în special familie), ci ia atitudine în chestiuni multă vreme neglijate (corupție, comportamente abuzive și inumane etc.). Importanța acestei atitudini se vădește de îndată ce înțelegem următorul lucru: agenda conservatoare POLITICĂ se desparte de agenda MORAL-ETICĂ și de cea RELIGIOASĂ. Cu alte cuvinte, nu mai este de ajuns ca un politician să se declare demagogic conservator, ci trebuie să-și dovedească adeziunea la aceste valori printr-un comportament corespunzător. Cum zicea profetul, "faceți fapte vrednice..."
Confruntarea cu politicienii nu este însă una principială. Unii dintre ei au exercițiul calomniei în sânge, așa că orice dispută e cu toate zoaiele de care sunt capabili "bunii creștini" de mucava.
Confesiunile evanghelice, care au început să guste numai de curând deliciile relațiilor politice pe linia conservatorismului, trebuie să fie foarte atente aici. În esență, avertizarea implicită care vine dinspre BOR este că nu mai e suficient ca un politician sau un partid să se declare conservator ca să beneficieze de clemență infinită cu privire la tot ce face. Și nu e suficient să sponsorizeze proiecte ale bisericii ca să-i cumpere tăcerea.
Ce poate câștiga biserica din asta este verticalitate, demnitate și credibilitate. Dar nu în fața creștinilor care-și culeg creștinismul din gura politicienilor. Nici în fața celor care se hrănesc din hrubele fundamentaliste. Așa încât căștigurile vor fi mai degrabă dureroase și scump plătite. Orice sancționare a derapajelor unor politicieni va fi răstălmăcită în fel și chip. Iar unii dintre aprigii lor susținători vor fi chiar din rândurile bisericii și, deloc imposibil, chiar dintre ierarhi.
Revenind însă la tendința pe care o semnalez aici. Pentru comparație, ne putem aminti tragedia de la "Colectiv", când fostul purtător de cuvânt, cel puțin neinspirat, afirma că preotul nu se duce nechemat. În scurtă vreme a și fost schimbat. Ei bine, la tragedia recent descoperită, reacția d-lui Vasile Bănescu a fost fără echivoc în favoarea victimelor.
Ceea ce e admirabil este că se raliază mai mulți oameni din BOR, clerici, teologi și laici, care susțin această poziționare.
Prin aceste atitudini, BOR (știu că sunt nuanțe aici, dar câtă vreme purtătorul de cuvânt al Patriarhiei Române poate exprima aceste opinii, este destul de clar că beneficiază de susținere la vârful ierarhiei, deci nu e strict pe persoană fizică) se apropie mult mai tare de rolul profetic al bisericii, care vizează marginalii, neajutorații, oropsiții. Spiritul hristic este mult mai evident decât pe culoarele puterii și mezalianțele neclare cu diverse autorități publice.
Dacă ne uităm ceva mai departe, această tendință invalidează creștinismul strict nominal sau cultural și propune unul angajat, concret, aproape măsurabil aș zice: un creștinism care se traduce într-o etică socială, într-un acord dintre crezul clamat și purtarea cotidiană a enoriașului.
Nu pot decât să sper că asta va rezona în sufletele și mințile cât mai multor credincioși. Și să apreciez încă o dată astfel de situare, mai mult sau mai puțin oficială, a BOR.
O consecință de ordin secundar este că se deshide un alt orizont al dialogului interconfesional și cu spațiul public, unul care nu prea a fost realmente explorat în context românesc.
(În imagine: Catedrala Patriarhală)
