
Cand le vezi pe stradă si te opresti sa vorbesti cu ele, nu te-ai gandi niciodata câtă durere ascund in suflet. Le vezi zambetul si le auzi spunându-ti ca sunt bine. Le vezi la biserica si la Studiu Biblic cu mainile ridicate si cu zambetul pe față, si te gandesti câtă bucurie pot sa aiba in suflet aceste femei de il lauda așa pe Dumnezeu. Nici nu te-ai putea gândi cat sunt de frânte si de zdrobite.
Dar cand te apropii de ele si când iti simt dragostea, atunci isi deschid inimile si lasă toată durerea sa iasă la suprafață. Atunci le vezi durerea in ochi, fețele triste si lacrimile ce le scalda obrajii in timp ce povestesc.
Am început sa ma întâlnesc cu ele nu doar la Studiu Biblic. Am vrut mai mult. Am vrut sa le cunosc nevoile, durerile, dorințele... sa vad cum le-as putea ajuta. In ultimele 3 zile am povestit cu 37 de femei. Am ascultat atatea povesti, povesti de viață care te frang. Am vazut atata durere, incat simteam cum mi se frange inima. De lacrimi nu mai vorbesc.
Vaduve cu copii care nu au nici un ajutor. Femei batute si abuzate de soți betivi. Femei care trebuie sa isi întrețină singure copiii, dar care nu au nici un venit si nici o bucata de pamant in care sa planteze ceva. Femei care caută de lucru prin sate pentru a primj cativa cartofi. 6 lei costa ziua de lucru. Sa sapi ca in stanca, de dimineata pana seara fara mâncare. Dar nu au bucurie mai mare ca atunci cand gasesc sa sape, deoarece stiu ca vor putea sa dea copiilor de mancare, macar in ziua aceea. De multe ori se culca flamande împreună cu copiii lor, deoarece nu au ce sa le dea. Copiii cei mici plang deoarece nu înțeleg de ce mama lor nu le da de mancare. Cata durere poate sa fie in inima unei mame sa isi priveasca copiii plangand si cerându-i de mancare, si sa nu aiba ce sa le dea! Cumplit! Femei bolnave care au nevoie sa mearga la medic dar nu au bani. " Femei care dorm pe jos pe rogojini, care nu au nici macar o saltea sau o pătură cu care sa se acopere. Pe ele sau pe copii. Femei care stau in chirie si care sunt gata sa fie date afara deoarece nu au cu ce plati.
Le-am intrebat ce nevoi au. Au multe, dar nu a fost niciuna sa nu imi spuna ca nu ar avea nevoie de mancare. Toate mi-au spus ca au nevoie de mancare pentru copii. Mi-au venit de dimineata. Sunt femei care vin de la 3 ore distanță. Stiam ca nu mănâncă dimineața, așa ca am cumparat fiecareia cate 2 gogosi. Una dintre ele a muscat doar de doua ori dintr-una si s-a oprit. Cand am intrebat-o de ce nu mananca, mi-a zis ca le duce la copii.
Nu stiu sa nu fi avut vreodată mancare. Noi toti avem din belsug... Si e atat de normal sa avem frigiderele pline, sa ne asezam la masa si sa mancam pe saturate. Dar aici nu e asa. Ma doare foarte tare sa le vad suferinta. Sa le vad tristetea din ochi, sa le aud spunându-mi că nu au ce da de mancare copiilor.
Si totusi, ele sunt gata sa laude pe Dumnezeu. In ciuda durerii si a lipsurilor. Asta ma face sa imi fie rusine. Pentru ca noi avem de toate, dar am uitat sa fim multumitori. Am uitat sa ne bucurăm. Am uitat sa il laudam pe Dumnezeu. Mereu vrem mai mult.
Daca I-am mulțumi lui Dumnezeu pentru tot ce ne-a dat! Daca ne-am uita in jur si am darui pentru cei care nu au! Ne-am rugat in fiecare zi ca Dumnezeu sa atinga inimi, sa fie oameni care sunt gata sa simtă cu ele. Sa le aduca bucurie in suflet. Cred ca Dumnezeu asculta rugaciunile si ca întotdeauna, are oamenii Lui gata pregatiti pentru a ajuta.
Multumesc celor care au daruit si care sunt gata sa daruiasca. Dumnezeu sa va binecuvinteze! Impreuna putem sa fim mangaiere si ajutor pentru ele.