%20%23%20MM.gif)
Germania, la fel ca Norvegia, fură cu impunitate copii de la părinți nevinovați. Furtul copiilor de la părinți este o încălcare a dreptului internațional, o formă de piraterie umană modernă,un fel de răpire de copii sponsorizată de stat. Orice luare forțată de către stat a copiilor în afara cadrului permis de dreptul națiunilor este ilegală.
De câteva luni încoace m-am informat despre situația tragică a Familiei Furdui ai cărei șapte (7) copii au fost luați cu forța de la părinții lor de către Jugendamt (JA) în Germania pe 26 aprilie 2021. [Vizitați site-ul oficial: www.furduifamily.org] Răpire ar fi, de fapt, o modalitate mai exactă de a descrie ceea ce a făcut Jugendamt.
JA este un produs al anilor 1920, o moștenire a trecutului întunecat al Germaniei, o agenție pe care naziștii au folosit-o în anii 1930 pentru a lua copiii de la părinți și a-i transforma în servitori loiali ai celui mai atroce experiment politic cunoscut de om. Tinerii răpiți erau racolați în organizația Tineretului Hitlerist. Îndoctrinați în rasism și xenofobie, copiii transformați în adulți au devenit unii dintre cei mai mari criminali de război cunoscuți istoriei. Umanitatea s-a înspăimântat după sfârșitul celui de-al Doilea Război Mondial când a descoperit profunzimea spălării creierului și a îndoctrinarii tinerilor în nazism.
ONU a adoptat, în 1948, Declarația Universală a Drepturilor Omului ca pe o modalitate de a întări drepturile părinților împotriva abuzurilor statului, în mare parte ca răspuns la atrocitățile naziste și sovietice legate de răpirea și spălarea creierului copiilor.
Concluzia mea se bazează atât pe faptele cauzei, așa cum îmi sunt ele cunoscute mie, cât și pe experiența mea practică. Sunt avocat de profesie, avocat specializat in drepturile civile, de fapt, care, timp de 31 de ani, a reprezentat mii de persoane împotriva gigantelor instituții federale și ale statului Texas din Statele Unite și împotriva corporațiilor multinaționale și a statelor suverane. Erau persoane ale căror drepturi civile fuseseră încălcate în cel mai atroce mod. Prin urmare, identificarea încălcărilor drepturilor civile este slujba mea.
După 31 de ani de practică avocățească susținută, identificarea încălcărilor drepturilor civile a devenit o treabă relativ ușoară, inclusiv identificarea încălcărilor grave ale drepturilor civile de către statele suverane.
Germania este unul dintre statele pirat care răpește copii, încălcând astfel dreptul internațional. Aceasta este o concluzie la care am ajuns pe baza a ceea ce am auzit și citit. Citirea actelor legale legate de Familia Furdui m-a înfiorat. Orice părinte rațional ar simți probabil la fel atunci când își dă seama că principala motivație pentru JA în confiscarea copiilor a fost religia și stilul parental al părinților care se baza pe Biblie. Adăugați la aceasta faptul că luarea copiilor, care aveau între 1 și 15 ani când au fost îndepărtați cu forța, s-a făcut fără mandat legal și se ajunge la concluzia că JA practică pirateria umană. Pătrunde în locuințe pașnice în căutarea copiilor pentru a-i răpi, o rutină practicată în vremuri străvechi, când imperiile tiranice înrobeau copiii luati cu forța din țări îndepărtate și îi plasau ca robi în locuințele familiilor nobiliare.
Să trec acum la subiect. Iată câteva dintre concluziile pe care JA le-a exprimat cu privire la Familia Furdui după sechestrarea copiilor.
Acestea sunt concluziile pe care îmi întemeiez opinia conform căreia JA și agenții lui au încălcat dreptul internațional. (1) De două ori pe săptămână, a concluzionat JA, familia mergea la Hanovra pentru a asculta Evanghelia; (2) Acasă se făceau rugăciuni și se cântau imnuri creștine; (3) Părinţii le-au cerut copiilor lor „să trăiască după ideologia lor”, probabil după principiile creştine ale părinţilor; (4) Copiii au fost ținuți departe de „influența societății”. (5) Ocazional, familia a frecventat o biserică din Mannheim unde se propovăduia disciplina copiilor în familie.
JA i-a portretizat pe părinți ca fiind niște fanatici religioși al căror stil parental a fost influențat de Biblie și creștinism. JA a concluzionat astfel că părinții nu erau apți să-și crească cei șapte (7) copii, copiii nu erau în siguranță acasă și erau împiedicați să beneficieze de întregul spectru al educației laice. Pe scurt, datorită credinței Familiei, statul era îndreptățit să răpească copiii. Creștinismul a făcut ca șederea lor în familie să fie riscantă si nesigură.
Desigur, nu vorbim aici de educație pură, aritmetică, geometrie, citit și scris, ortografie, istorie, geografie, anatomie, limbi străine și subiecte similare non-ideologice. Vorbim despre îndoctrinare, îndoctrinare seculară mai exact, îndoctrinare în sens laic, îndoctrinare în valorile seculare ale statului secular care deseori sunt în conflict cu valorile biblice. Avortul ar putea fi o „valoare seculară”, dar nu este o valoare biblică. Monogamia și fidelitatea în căsătorie ar putea să nu fie „valori seculare”, dar cu siguranță sunt valori biblice. Celibatul și abstinența sunt valori biblice, dar nu sunt valori seculare. Claritatea sexuală este un lucru dat pentru o familie centrată pe Hristos, dar nu și pentru statul secular.
Statul este gelos. Vede în parentingul tradițional un concurent și oponent formidabil. Atașamentul de valorile creștine și insistența ca copiii să fie educați în valorile creștine se abat de la obiectivul statului de a îndoctrina copiii în imoralitate.
Rugăciunea, cântatul, cântatul la instrumente, citirea și memorarea Scripturilor în jurul mesei sunt fundamentale pentru o familie creștină. Fundamental pentru identitatea creștină. Fundamental pentru o viață spirituală și morală sănătoasă și centrată pe Biblie.
Când statul răpește copii de la părinți pentru că părinții sunt „fanatici religioși”, statul încalcă dreptul international. Săvârșește un delict contrar legilor internationale. Conform dreptului internațional părinții au drepturi parentale, inclusiv dreptul de a-și învăța copiii că valorile statului laic sunt în conflict cu valorile creștine și că copiii trebuie să respingă valorile seculare și să îmbrățișeze valorile biblice. Oamenii tradiționali și religioși au făcut acest lucru și și-au exercitat acest drept de mii de ani, generație după generație. Cu toate acestea, JA își propune să fie o excepție de la această tradiție onorată de timp. Dar când excepția are ca rezultat răpirea copiilor pentru că familia este religioasă și practică credința creștină, statul sau JA în acest caz, trece dincolo de ce e permis, într-o zonă interzisă.
JA i-a luat prizonieri pe copiii Furdui. I-a târât într-un exil secular și le-a furat identitatea creștină. Procedând astfel, a încălcat drepturile civile ale părinților, dreptul internațional și cele mai fundamentale norme ale civilizației.
Peter Costea
Vezi AICI peste 70 de articole despre
