.gif)
Una dintre marile tragedii ale anului, pe lângă problemele politice și economice cu care ne confruntăm, este uzurparea libertăților fundamentale de către instituțiile europene, iar acum de către CEDO. Parlamentul European abrogă suveranitatea națională, Consiliul European își arogă, în mod ilegal, autoritatea de a pedepsi financiar țările membre care nu agreează cu politicile ilegale ale Bruxellesului, iar CEDO ne abrogă libertatea cuvântului.
Asta este una dintre concluziile evidente ale deciziei date de CEDO la începutul lunii în cazul Lejeune. În 2016, televiziunea de stat franceză a interzis difuzarea unui material video care pleda împotriva avortului copiilor nenăscuți suferinzi de Sindromul Down. Până în prezent, materialul a fost vizionat de 8,4 milioane de ori. Televiziunea franceză a decis că materialul "deranjează și ofensează anumite grupuri de femei și nu constituie un material de interes general".
Este fără dubiu că decizia televiziunii franceze este neconstituțională. CEDO a ratificat, de fapt, acțiunea ilegală a statului francez. Este practic imposibil să reconciliezi cenzurarea cu libertatea cuvântului. Explicația statului francez pentru cenzură este irelevantă. Pentru că o explicație dată acum poate fi dată și mâine privind un alt subiect, iar tribunalele devin simple ștampile care conferă legitimitate justificărilor statului secular.
În acest fel, tribunalele încetează să mai fie echidistante între stat și cetățeni. De fapt, în domeniul drepturilor, obligația tribunalelor nu este să fie echidistante, ci părtinitoare în favoarea drepturilor cetățenilor. Scopul lor este să lărgească sfera libertății cuvântului, nu să o restrângă.
Un motiv în plus care dovedește eroarea deciziei Lejeune este că statul francez discriminează împotriva anumitor categorii de cetățeni pe baza conținutului mesajului pe care ei îl transmit ori vor să îl transmită. Este vorba de o selecție discriminatorie a mesajelor.
Dacă statul agreează cu mesajul respectiv, statul permite difuzarea lui în spațiul public, iar dacă nu, statul previne difuzarea. Acest mod de acțiune e numit în jurisprudență "viewpoint discrimination / discriminare pe bază de opinie". Este ca și când statul spune "pe tine te las să vorbești, pentru că agreez cu punctul tău de vedere, dar pe tine nu te las pentru că nu agreez cu punctul tău de vedere".
Spațiul public este desemnat de către cetățeni pentru cetățeni în primul rând, și nu pentru stat. Este desemnat ca spațiu în care cetățenii își exercită drepturile. În mod liber și egal. Prezența statului în spațiul public este secundară și limitată la protejarea libertăților exercitate de cetățeni în spațiul public.
Europa a apucat-o pe o cale greșită. Din nefericire, Lejeune dovedește din nou acest lucru. Când cel mai important tribunal din spațiul european în domeniul drepturilor omului permite statului să discrimineze, asta spune multe. Lejeune întărește, de fapt, concluzia evidentă că Occidentul a devenit un sistem totalitar secular.
Peter Costea
