%20%23%20OT.gif0)
%20%23%20MM.gif)
Baronul Maurice de Hirsch sa născut în Munich, în 1831, în Bavaria, care la vremea aceea era stat independent. Familia lui era o familie de bancări destul de înstărită. A trăit o viață relativ scurtă, decedând în 1896, la doar 64 de ani. A devenit un om de afaceri foarte bogat. A construit calea ferată a Orientului Express care lega Istanbulul de Paris, lungă de 2000 de kilometri. Oterminat-o în 1888 și în timp a vândut-o lui Deutsche Bank la un profit uriaș.
Din Bavaria, Hirsch sa mutat la Viena, iar apoi la Paris, după cum îi mergeau afacerile. Căsătorit, a avut doar un singur copil, Lucien, care a murit înainte de moartea Baronului. Baronul nu ia uitat pe cei saraci, mai ales pe evrei, dar nici pe ceilalti europeni saraci, mai ales pe cei din Balcani.
A donat fonduri pentru refugiații războiului Ruso-Otoman din 1877-1878, care a dus și la independența României. Hirsch a promovat pozițiile favorabile României când ea și-a dobândit independența în 1877, diplomații lui Hirsch fiind prezenți la negocierile care au rezultat în Tratatul de la Berlin și mai târziu, în Tratatul de la San Stefano. La Budapesta a făcut un orfelinat pentru orfani creștini și evrei până în 16 ani, unde orfanii erau școliți și învățau sau meserii.
Secolul 19 a fost un secol de mari frământări în comunități evreiești din Europa privind identitatea lor. Unii evrei propuneau fuziunea evreilor cu comunitățile creștine, în special cele protestante, din dorința de a fi recunoscuți ca aparținând rasei „europene”.
Baronul îndemnă la „asimilarea evreilor” în comunități creștine (Pagina 175, 178). Pe de altă parte, o altă personalitate evreiască influentă la vremea aceea, Theodore Herzel, propunea „neasimilarea” evreilor prin crearea unui stat evreu aparte. Cei doi prezentau două viziuni diferite pentru evreii Europei Veacului XIX. În realitate, însă, mulți evrei deja fuseseră asimilați în Europa.
Baronul și soția lui au adoptat mai mulți copii, toți creștini, divergența între soți, însă, fiind că baronul dorea să-i crească în tradiția protestantă, în timp ce soția în tradiția catolică.
Persecuția evreilor, mai ales în Rusia și Estul Europei în general, cât și restricțiile stringente impuse lor pentru a obține cetățenia țărilor în care locuiau, a schimbat în timp paradigma liderilor evrei. Primise tracțiune ideea strămutării comunităților evreiești din Europa de Est (Rusia, în mod special) în afara Europei. Evreii din această parte a Europei erau săraci, persecutați în comparație cu evreii care locuiau în Europa de Vest, și erau priviți cu o oarecare dispreț de evreii mai înstăriți pe continent.
Cei din Est trăiau în condiții insalubre, erau mai puțin educați și trăiau separați de restul societății (Pagina 171).
Herzel propunea strămutarea evreilor din Europa de Est în Palestina care la vremea aceea era sub stăpânirea Imperiului Otoman. Într-adevăr, mulți evrei deja se strămutaseră acolo din Europa de Est, inclusiv din România, deja în Secolul XIX. Evreii din România formară comunități agricole în Samaria.
Baronul Hirsch însă avea o viziune diferită. Credea ca e mai economic sa strămute evreii din Europa de Est și Rusia în țările îndepărtate de Europa unde ar fi putut cumpără cantități uriașe de pământ pentru strămutarea a zeci de mii de evrei. Opțiunile erau multe, Brazilia, Mozambic (Africa), Mexic, Uruguay ori Argentina.
Cu intenția de a coloniza evreii în afara Europei, Baronul a constituit The Jewish Colonization Association (Asociația pentru Colonizarea Evreilor).
Propun o recenzie a cărții lui Matthias Lehmann: https://www.hadassahmagazine.org
Nota: Postez ultima parte săptămâna viitoare.
Petru Costea
