Ajuns la Cotroceni, Președintele Dan a mulțumit „minorităților religioase” ca l-au votat și ajutat să ajungă președinte. Vă amintiți, fără îndoială, luna mai și discuțiile aprinse de atunci. Afirmația lui Dan, însă, nu este una întâmplătoare. Ea reflectă o tendință în rândurile creștinilor din România de a accepta progresismul – ori o parte din el, pentru a fi în rând cu Europa, cu vremurile.
Atenționez din nou asupra acestui pericol. Panta progresistă este foarte alunecoasă. Odată lansat, drumul din progresism înapoi e greu de dibuit. Am scris deseori privind subiectul. Am dat exemple din Scandinavia, America Latină, Germania. Pentru unii creștini, însă, tentația progresistă pare să fie irezistibilă.
Astăzi dau încă o atenționare. Este de fapt atenționarea teologului brazilian Clodovis Boff, care zeci de ani a îmbrățișat progresismul, dar acum 20 de ani a început să-și revină în fire. In iunie a făcut valuri în lumea catolică cu o scrisoare deschisă în care atenționează conducerea catolică din America Latină că și-a pierdut discernământul. În loc să-l „propovăduiască pe Hristos cel răstignit”, scrie el, ea își risipește timpul cu problemele sociale din societate, în primul rând sărăcia și „dreptatea socială”.
Boff a fost iritat de scrisoarea episcopilor latino-americani din iunie care accentuează aspecte sociale precum „violența, sărăcia, inegalitatea socială, corupția, subminarea democrației și secularizarea”, fără, însă, a menționa cel mai important subiect: ‚Jesus’s good news of grace and salvation, the conversion of the heart and meditation on the Word of God / vestea cea bună a lui Hristos privind harul și mântuirea, renașterea inimii și meditația asupra Cuvântului lui Dumnezeu”. [Link: https://www.gaudiumpress.ca]
Tendințe similare există și în rândurile creștinilor din România. Unii dintre noi găsesc mesajul central al creștinismului demodat și mai puțin relevant pentru haosul social, politic și economic al zilelor noastre. Pentru ei, progresismul este rețeta care poate vindeca bolile sociale. Creștinismul nu este nici demodat, nici lipsit de relevanță.
Alunecarea timp de 50 de ani înspre progresism a liderilor catolici din America Latină a avut conscințe, atenționează Boff în scrisoarea lui. Enoriașii catolici și-au găsit o altă „casă duhovnicească” în mișcarea evanghelică.
Lamentează Boff: „this has led to a crisis in the Latin American Church where seven or eight countries no longer have a majority of Catholics / asta a dus la o criză în Biserica Latino-Americană, unde șapte sau opt țări nu mai sunt majoritar catolice”.
Alegerile au consecințe. Un segment în creștere dintre românii creștini au ales progresismul, care, la fel ca în Scandinavia, în timp va putea duce la lumificarea însăși a bisericii. În Scandinavia, la fel ca în exemplul latino-american, însuși creștinismul nu mai este majoritar.
Peter Costea



%20%23%20MM.gif)





