%20%23%20MM.gif)
Vezi și:
Utopia Floreana nu a ținut mult. Doar 5 ani de încercare în care fiecare ființă își câștigă pâinea și suflarea cu „trudă și sudoarea frunții”. O utopie din care Dumnezeu a lipsit, fiind El alungat din Eden, de om, în mod intenționat, și nu invers. În locul Lui în Eden a fost pus Nietzsche.
Cartea de peste 200 de pagini a lui Kahler menționează numele lui Dumnezeu de doar patru sau cinci ori. O dată de Margret, când se chinuia să-l nasca le Rolf pe 1 ianuarie 1933. Rugăcinea ei a fost scurtă „Mercifyul God. Help me! / Dumnezeule milostiv, ajută-mă!” Aceste cuvinte apar în manuscrisul ei. Iar celelalte pronunțări ale lui Dumnezeu vin din partea americanilor de pe vasele de lux care exclamau „oh my God”! când vedeau ceva neobișnuit pe insulă.
Utopia Floreana se aseamănă mult cu Europa zilelor noastre, o Europă care urmărește o utopie proprie, utopia seculară. O utopie din care Dumnezeu a fost exclus, în mod voit. În locul Lui a fost pus Neitzche. Știm, însă, tot din experiența utopiei Floreana, cum se va sfârși și utopia Europei: moarte spirituală și dispariția civilizației creștine europene.
E potrivit să închei aici recenzia cărții Eden Undone, A True Story of Sex, Murder, and Utopia at the Dawn of World War II / Edenul destrămat, o poveste adevărată despre sex, omor și utopie în anii de dinaintea celui de-al Doilea Război Mondial, scrisă de jurnalista Abbott Kahler. Ofer și o recenzie făcută de Washington Post: https://www.washingtonpost.com
Închei cu un citat din H.L. Mencken, jurnalist și eseist american, care, în 1914 l-a introdus pe Nietzsche cititorilor din Statele Unite. Într-un articol în The Atlantic, el scria la vremea aceea: „The philosophy of Nietzche gave coherence and significance to the new German spirit, and the new Germany gave a royal setting and splendor to Nietzsche / Filosofia lui Nietzsche a dat coerență și semnificație noului spirit german, iar noua Germanie i-a dat o platformă și splendoare lui Nietzsche”. [Link: https://www.theatlantic.com]
Cuvintele lui Mencken au fost profetice: gândirea lui Nietzsche și-a găsit un culcuș confortabil în mințile germanilor care apoi au distrus Europa de la un capăt la altul de două ori, începând cu 1914, anul în care jurnalistul american și-a publicat eseul. Până atunci, mintea germanilor a fost golită de Dumnezeu, iar vidul necesita să fie înlocuit cu altceva. A fost înlocuit cu nihilismul lui Nietzsche.
Americanii, însă, în spiritul lor pragmatic, au răspuns invitației lui Mencken, „No thanks! Nu, mulțumim”. Au ales mai degrabă să rămână atașați de propria lor utopie, fondată acum mai bine de 400 de ani în viziunea puritanilor, o utopie din care Dumnezeu face parte până în ziua de astăzi. O utopie care chiar dacă nu e realizabilă de partea noastră a eternității, va fi realizată de cealaltă parte a ei. A adevăratei Eternități.
Nietzsche nu, Dumnezeu da!
Peter Costea
